Cartea
se citeşte pe nerăsuflate, cu patimă, cu acea patimă născută
din dragoste, dar şi din durere. Din suferință. Paginile aleargă
unele după altele ca într-un carusel, cu speranța că, după
pa-gina ce va veni, cerul se va lumina, suferința se va atenua,
oamenii vor deveni din nou oameni, groaza şi suferința nu vor mai
fi. Cartea este tristă, aşa cum sunt oamenii şi faptele care au
condus la scrierea ei. Pentru că, trebuie să se ştie, cartea nu
este una de ficțiune. Este o carte adevărată, reală, cu fapte şi
personaje autentice. Dar triste. Personaje aflate în suferință,
într-o suferință existențială profundă, ce poate fi înțeleasă
doar de puțini, fie de cei care au trăit cândva în aceste locuri,
fie de cei care, hărăziți fiind, au devenit suplinitori ai
aparținătorilor celor ce aşezămintele de caritate i-au
înregimentat.
Nincsenek megjegyzések:
Megjegyzés küldése